1. Mi s-a spus ca odata Bhagavat (Gloriosul) se afla la Sravasti, in gradina lui Anathapindada din crangul lui Jeta, insotit de o mare adunare de calugari si numerosi Bodhisattva. Facandu-se catre ceasul amiezii, Bhagavat isi puse vestmantul, apoi luandu-si bolul si toiagul intra in marele oras, la cersit de pomeni. Pe la vremea amiezii se intoarse in tabara si ispravind de mancat isi puse bolul si toiagul deoparte, isi spala picioarele si asezandu-se pe locul sau, cu picioarele incrucisate si trupul drept, isi intoarse atentia catre sine. curand, numerosi calugari se apropiara si salutandu-i picioarele cu fruntile, se asezara de jur-imprejur.

2. Cam tot atunci venerabilul Subhuti veni in mijlocul adunarii si se aseza; apoi, parasindu-si locul, isi trecu roba peste un umar si ingenunchind cu genunchiul drept, cu mainile impreunate rugator spre Bhagavat, grai astfel: „Este minunat cati Bodhisattva au fost binecuvantati cu cea mai inalta cunoastere de catre Tathagata. Cum trebuie insa Preafericitule, un nobil fiu ori fiica intrat pe Calea de Bodhisattva sa se comporte si cum sa-si struneasca gandurile?” „Bine grait, Subhuti. Nobilii Bodhisattva au obtinut cea mai inalta favoare a lui Tathagata, fiindu-le conferita cea mai inalta invatatura. Prin urmare, asculta si invata. Caci iti voi arata cum cel intrat pe Cale trebuie sa se poarte, cum sa inainteze si cum sa-si struneasca mintea.”

3. Atunci Preafericitul continua astfel: „Oricine ar fi cel intrat pe Calea de Bodhisattva trebuie sa gandeasca astfel: Toate fiintele acestei lumi, cunoscute sub numele de fiinte, fie ele cu forma ori fara de forma, cu nume ori fara de nume, trebuiesc izbavite de catre mine in desavarsita Nirvana. Si dupa ce fiinte fara de numar au fost astfel eliberate, nici macar o singura fiinta n-a fost eliberata. Caci cata vreme un Bodhisatva pastreaza ideea de fiinta, el nu poate fi numit Bodhisattva. Caci nimeni nu e numit Bodhisattva cata vreme distinge notiunea de fiinta, individ sau persoana.”

4. „Si to asa Subhuti, un dar nu e oferit de un Bodhisattva, cata vreme el crede in obiecte, lucruri, forme ori in insusirile speciale ale sunetului, mirosului, gustului si atingerii. Caci un dar trebuie oferit de catre Bodhisattva fara ca acesta sa creada macar in ideea de cauza. Caci meritul acelui Bodhisattva ce daruieste fara a crede in ceva, e greu de cuprins cu mintea. Ce crezi, Subhuti, e lesne a masura spatiul din coltul rasaritean, ori cel din coltul de miazazi, ori cel din coltul apusean, sau cel din coltul nordic, dedesubt si deasupra, in punctele cardinale si subcardinale, in cele zece directii de jur-imprejur? La fel, meritul acelui Bodhisattva ce daruieste fara a crede in ceva e de nemasurat. Cu adevarat, in acest fel, Subhuti, trebuie sa daruiasca cel patruns pe Calea de Bodhisattva, caci el nu crede macar in ideea de cauza.”

5. „Si ce crezi, Subhuti, poate fi un Tathagata cunoscut dupa anumite semne?” „Cu adevarat nu, Venerabile, un Tathagata nu poate fi cunoscut dupa semne caci ceea ce Tathagata a numit semne, cu adevarat sunt non-semne.” Acestea fiind zise, Preafricitul relua: „Oriunde ar fi semnele, nu e decat desertaciune; oriunde e absenta semnelor, desertaciunea e absenta. Astfel Tathagata e recunoscut din non-semne ca semne.

6. Apoi, venerabilul Subhuti intreba: „Ce crezi Bhagavat, vor fi exista viitor fiinte care auzind predicandu-se aceste cuvinte ale Sutrei sa obtina intelegerea corecta?” „Desigur, raspunse Preafericitul, vor exista in viitor fiinte care auzind predicandu-se tocmai aceste cuvinte ale Sutrei vor dobandi intelegerea corecta. Si afirm cu tarie, Subhuti, vor exista in viitor Bodhisattva, fiinte puternice, bune si intelepte, care cand tocmai aceste cuvinte ale Sutrei se vor predica vor dobandi intelegerea corecta. Insa acei Bodhisattva nu vor fi slujit un singur Buddha, iar meritul lor nu va fi fost acumulat de un singur Buddha; ci dimpotriva Subhuti, multe sute de mii de Buddha vor fi fost slujit, iar meritul lor sub multe sute de mii de Buddha va fi fost acumulat; iar cand aceste cuvinte ale Sutrei vor fi predicate ei vor dobandi corecta intelegere. Ei sunt stiuti de catre Tathagata prin cunoasterea-i buddhica si vazuti prin vederea de Buddha. Toti acestia vor produce o nemasurabila cantitate de merit. Caci aceia, Subhuti, vor fi lipsiti de ideea de sine, fiinta, individ ori persoana. Lipsiti de ideea de insusire ori de ideea de non-insusire; deasemenea de idee si non-idee. Caci existand pentru acesti Bodhisattva ideea de insusire, ei ar crede in existenta unui sine, fiinta, individ ori persoana. Si chiar existand pentru ei ideea de non-insusire, ar crede in existenta unui sine, fiinta, individ ori persoana; caci nici insusirea nici non-insusirea nu poate fi acceptata de catre un Bodhisattva. Asadar aceasta invatatura secreta a fost predicata de catre Tathagata: „De catre cei ce stiu invatatura Legii, asemeni unei plute (capabile a-i purta spre celalalt mal), toate insusirile trebuiesc abandonate; si cu atat mai mult non-insusirile.”

7. Apoi Preafericitul relua: „Ce crezi Subhuti, exista ceva ce sa fi fost cunoscut de catre Tathagata sub numele de perfecta-cunoastere, ori ceva predicat de catre Tathagata?” Iar venerabilul Subhuti raspunse: „In masura in care inteleg semnificatia celor propovaduite de Bhagavat, nu e nimic care sa fi fost cunoscut de catre Tathagata sub numele de perfecta-cunoastere si nici ceva ce sa fi fost predicat de catre Tathagata; caci ceea ce e stiut ori predicat de catre Tathagata e de necuprins cu mintea si inexprimabil. Nu e lucru ori non-lucru.”

8. Bhagavat relua: „Judeca Subhuti, daca un nobil fiu ori fiica ar umple acest univers a milioane si milioane de lumi cu giuvaeruri de pret si le-ar oferi in dar iluminatilor Tathagata, cat de mare le-ar fi meritul?” „Intr-adevar mare le-ar fi meritul, caci asa cum s-a aratat de catre Tathagata meritul este non-merit.” „Iar daca un altul, relua Tathagata, ar lua o strofa de patru linii din aceasta Sutra predicand-o altora si explicandu-le-o, taria acestei actiuni ar produce o cantitate incomparabila de merit. Deoarece cea mai inalta cunoastere este produsa din ea si Binecuvantatii Buddha sunt produsi din ea. Caci asa cum Tathagata a aratat, insusirile lui Buddha sunt non-insusiri ale lui Buddha, deci pot fi numite insusiri ale lui Buddha.

9. „Dar ce crezi Subhuti, spuse Bhagavat, gandeste un intrat-in-curent (srota-apanna) ca fructele practicii sale au fost obtinute de catre el?” „Cu siguranta nu, caci ne-obtinand nimic tangibil e numit intrat-in-curent. Crezand ca fructele intrarii-in-curent au fost dobandite de catre el, ar crede in existenta unui sine, fiinta, individ ori persoana.” „Dar cel-ce-va-mai-renaste-o-singura-data (sakridgamin), gandeste ca fructele practicii sale au fost obtinute de catre el?” „Cu siguranta nu gandeste astfel, caci nu este o fiinta individuala cel care obtinut statutul de sakridgamin, fapt pentru care si este numit sakridgamin.” „Dar cel-ce-nu-va-mai-renaste (anagamin), gandeste ca fructele practicii sale au fost obtinute de catre el?” „Cu siguranta nu gandeste astfel, caci nu este o fiinta individuala cel care obtinut statutul de anagamin, fapt pentru care si este numit anagamin.” „Dar un eliberat-in-viata (arhat), gandeste ca fructele practicii sale au fost obtinute de catre el?” „Cu siguranta nu gandeste astfel, caci nu este o fiinta individuala cel care obtinut statutul de arhat, fapt pentru care si este numit arhat. Caci daca un Arhat ar crede ca a dobandit statutul de arhat, el ar crede in existenta unui sine, fiinta, individ ori persoana. Si astfel, Bhagavat i-am trecut in revista pe cei mai de seama dintre cei ce traiesc in virtute. Eu insumi sunt un Arhat liber de pasiuni; insa nu gandesc ori ca sunt liber de pasiuni. Caci de-as fi gandit astfel, Tathagata nu ar fi profetit cu adevarat despre mine astfel: ”

10. „Si ce crezi Subhuti, a dobandit Tathagata vreo invatatura de la Tathagata Dipankara, cel cu desavarsire trezit.?” „Nu, nu e nimic care Tathagata sa fi adoptat de la Tathagata Dipankara, cu desavarsire-trezitul. „Iar daca un Bodhisattva ar spune: ar spune un neadevar, caci cele numite lumi fara de numar sunt non-lumi, deci sunt numite lumi fara de numar. Iata asadar cum, Subhuti, un nobil isi va struni mintea un Bodhisattva, in asa fel incat nu va crede in ceva, fie forma, sunet, miros, gust sau orice altceva tangibil. Ca exemplu, un om poate fi voinic, sa zicem la fel de voinic precum regele muntilor, Sumeru. Crezi ca sinele sau poate fi la fel de mare?” „Intr-adevar Bhagavat, sinele sau este cu adevarat mare, caci asa cum Tathagata a aratat, sinele este non-sine, deci il numim sine.”

11. „Daca ar exista atatea rauri Gange, cate fire de nisip sunt in raul Gange, ar fi aceste rauri numeroase?” „Intr-adevar aceste rauri Gange ar fi numeroase, si chiar mai numeroase firele de nisip din ele.” „Iata Subhuti, daca un nobil fiu ori fiica ar umple cu cele sapte comori atatea lumi cate fire de nisip sunt continute in atatea rauri Gange, oferindu-le in dar deplin-trezitilor Tathagata, cat de mare le-ar fi meritul?” „Nemasurabil si incalculabil, O Bhagavat.” „Insa cu adevarat graiesc, daca o nobila fiica ori fiu ar lua din aceasta Sutra doar patru stante, predicandu-le si explicandu-le, meritul lor ar fi incomparabil mai mare.”

12. „Iar partea de lume in care doar patru stante din aceasta Sutra sunt predicate si explicate, ar fi deveni un lacas sfant pentru intreaga adunare a zilor, oamenilor si spiritelor; ce sa mai spunem atunci despre cei care memoreaza in intregime aceasta Sutra, repetand-o, intelegand-o si explicand-o in totalitate altora? Acestia Subhuti, vor avea parte de cele mai inalte realizari. Iar salasul lor va fi asemeni celui al unui Buddha.

13. „Bhagavat, spuse Subhuti, cu se numeste aceasta Sutra si cum poate fi ea gasita?” „Numele aceste Sutre este Prajnaparamita, si poate fi gasita dupa nume. Caci Prajnaparamita este non-Prajnaparamita, prin urmare e numita Prajnaparamita.” „Si atunci, crezi Subhuti ca exista ceva ce sa fi fost predicat de catre Tathagata?” „Nu, Bhagavat, nu e nimic ce sa fi fost predicat de catre Tathagata.” „Si crezi ca mult e nisipul adunat in acest univers a un milion de milioane de lumi?” „Cu siguranta e mult, caci ceea ce Tathagata numeste nisip este non-nisip, asadar e numit nisip. Iar ceea ce Tathagata numeste univers este non-univers, deci il numim univers.” „Si ce crezi Subhuti, poate fi un deplin-trezit Tathagata recunoscut dupa cele 32 de semne ale unui erou?” „Nu Bhagavat, caci ceea ce Tathagata numeste cele 32 de semne ale unui erou, sunt de fapt non-semne, deci le numim cele 32 de semne ale unui erou.” „Iar daca o fiica ori un fiu si-ar sacrifica zi de zi viata de atatea ori cate fire de nisip sunt in raul Gange, iar altul ar lua doar patru stante din aceasta Sutra predicand-o si explicand-o celorlalti, meritul celui din urma ar fi incomparabil si inestimabil mai mare.”

14. Atunci, venerabilul Subhuti fu miscat pana la lacrimi de puterea Dharmei, varsa lacrimi, apoi vorbi astfel: „Este minunat cu cata desavarsire a fost predicata aceasta Sutra pentru beneficiul celor intrati pe cea mai aleasa dintre cai, cale ce a produs cunoasterea in mine. Cu adevarat o astfel de invatatura nu mi-a mai fost dat sa ascult vreodata. Si cele mai inalte realizari vor fi conferite acelor Bodhisattva care auzind aceasta Sutra vor dobandi Realizarea. Caci Realizarea este non-Realizare deci o numim Realizare.” „Nu e surpinzator pentru Bhagavat ca accept si ma incred in aceasta Sutra ce tocmai a fost predicata. Iar acele fiinte din viitor ce vor studia aceasta Sutra, memorand-o, recitand-o, intelegand-o si explicandu-le-o altora, vor fi inzestrati cu cea mai inalta realizare.” „Insa nu se va ridica in ei nici macar ideea de fiinta, individ sau persoana, nici nu va exista pentru ei ideea ori non-ideea, caci cei ce sunt Buddha sunt eliberati de orice idee.” Apoi Bhagavat ii vorbi venerabilului Subhuti, astfel: „Acele fiinte care auzind recitandu-se aceasta Sutra, vor fi nepatrunse de tulburare, teama, ori neliniste, vor fi inzestrate cu cea mai inalta realizare. Caci aceasta a fost predicata de catre Tathagata drept Paramaparamita, care este non-paramita, si care a fost predicata deasemenea de nenumarati Buddha, fiind asadar numita Paramaparamita. „Iar Paramita – cea mai inalta perfectiune a abstragerii unui Tathagata, este de asemenea non-Paramita. Deoarece pe vremea cand regele Kalingai imi schingiuia carnea membrelor, eram lipsit de ideea ori non-ideea de fiinta, individ sau persoana. Caci nutrind ideea de fiinta as fi nutrit-o deasemenea pe cea de rea-vointa. Cunoscand 500 de vieti anterioare imi amintesc cum pe cand practicam abstragerea eram deasemenea lipsit de ideea ori non-ideea de fiinta, individ sau persoana. Astfel, un Bodhisattva dupa ce s-a lepadat de toate ideile isi ridica mintea la cea mai inalta cunoastere. El trebuie sa-si struneasca mintea incat sa fie independenta de forma, sunet, miros, gust sau orice lucru tangibil. Caci ceea ce s-a numit independent e non-independent, precum a aratat Tathagata ca „Un dar nu e oferit de catre un Bodhisattva ce crede in ceva, precum forma, sunetul, mirosul, gustul sau orice lucru tangibil.” „In acest fel trebuie un Bodhisattva sa-si ofere darul spre beneficiul tuturor fiintelor, caci ideea e non-idee, iar cele numite de Tathagata fiinte sunt de fapt non-fiinte, caci un Tathagat numeste lucrurile asa cum sunt.” „Si orice doctrina a fost deslusita, predicata si meditata de catre un Tathagata e lipsita de deopotriva de adevar si minciuna. Asa cum un om ce patrunde in intuneric nu mai distinge nimic, un Bodhisattva este cel cufundat in obiectele oferite in dar. Dar asa cum un om care poate vedea cind intunericul dispare, un Bodhisattva trebuie considerat cel necufundat in obiecte oferite in dar. „Iar daca un nobil fiu ori fiica studiaza aceasta Sutra, memorand-o, recitand-o, patrunzand-o si explicand-o altora, ei sunt stiuti de Tathagata prin cunoasterea-i buddhica, iar meritul lor Subhuti e cu adevarat incalculabil si inestimabil. 15. „Iar daca o nobila fiica ori un fiu isi sacrifica in zorii zilei tot atatea vietii cate fire de nisip sunt in raul Gange, facand acelasi lucru la amiaza si din nou seara, sacrificandu-si astfel vietile de-a lungul a nenumarate ere, iar un altul ascultand aceasta Sutra nu i se opune, meritul celui din urma este incalculabil si inestimabil. Ce sa mai spunem despre cel care dupa ce l-a transcris, studiat, memorat, inteles si explicat altora?” „Aceasta Sutra Subhuti este iesita din comun si fara seaman si a fost predicata de catre Tathagata pentru beneficiul fiintelor intrate pe cea mai aleasa dintre cai. Iar cei ce studiaza aceasta Sutra, memorand-o, recitand-o, intelegand-o si explicand-o altora sunt stiuti de catre Tathagata prin cunoasterea-i buddhica, acestia fiind inzestrati cu merite incalculabile si inestimabile. Toate aceste fiinte isi vor aminti desavarsita trezire, caci nu e posibil ca aceasta Sutra sa fie auzita de cei cu putina credinta, ori de cei ce cred in existenta unui sine, fiinta, individ ori persoana. Este imposibil ca aceasta Sutra sa fie auzita, studita, memorata, recitata si inteleasa de fiinte ce nu au atins desavarsita trezire. Iar partea de lume in care aceasta Sutra va fi expusa va fi cinstita de intreaga lume a zeilor, oamenilor si spiritelor si adorata precum un sfant lacas.”

16. „Iar acei nobili fii ori fiice ce studiaza aceasta Sutra, memorand-o, recitand-o, intelegand-o si explicand-o altora se vor numara printre victoriosi. Caci oricare ar fi faptele rele savarsite de aceste fiinte in vietile anterioare, fapte ce altfel ar duce la suferinta, efectele lor vor fi distruse, iar ei vor obtine desavarsita trezire.” „Imi amintesc cum in urma cu nenumarate veacuri, adunari de nenumarati Buddha il urmau pe venerabilul si desavarsit-trezitul Tathagata Dipankara. Si daca oamenii din viitor vor studia aceasta Sutra, memorand-o, recitand-o, intelegand-o si explicand-o altora, meritul acelor adunari de Buddha va fi atat infim in comparatie cu al celor din urma, incat nici nu suporta comparatie. Meritul acestora ar fi atat de mare si dobandit cu atata repeziciune incat dezvaluindu-l as produce necredinta in mintile oamenilor. Insa asa cum aceasta Sutra este iesita din comun, recompensele ei sunt de asemenea extraordinare.

17. Atunci venerabilul Subhuti relua: „Cum trebuie cel intrat pe Calea de Bodhisattva sa se comporte, cum sa mearga mai departe si cum sa-si struneasca mintea?” „Cel intrat pe Calea de Bodhisattva trebuie sa gandeasca astfel: Toate fiintele trebuiesc izbavite de catre mine in desavarsita Nirvana. Si dupa ce aceste fiinte au fost astfel eliberate, nici macar o singura fiinta nu a fost eliberata. Caci cata vreme un Bodhisatva pastreaza ideea de fiinta, el nu poate fi numit Bodhisattva. Caci nu exista ceva de genul cuiva intrat pe Calea de Bodhisattva.” „Crezi ca este ceva ce Tathagata sa fi adoptat de la Tathagata Dipankara in legatura cu perfecta-i cunoastere?” „In masura in care inteleg semnificatia predicii lui Bhagavat, nu e nimic ce sa fi fost adoptat de catre Tathagata de la desavarsit-trezitul Tathagata Dipankara, in legatura cu perfecta-i cunoastere.” „Intr-adevar Subhuti, caci daca vreo invatatura ar fi fost adoptata, Tathagata Dipankara nu mi-ar fi profetit ca voi fi in viitor sfantul si desavarsit-trezitul Tathagata Sakyamuni. Numele Tathagata exprima aseitatea, non-originea, absenta insusirilor, absenta existentei intrinseci. Si oricine ar sustine ca perfecta cunoastere a fost cunoscuta de catre Tathagata, ar grai un neadevar. Caci nu e nimic ce sa fi fost cunoscut de catre Tathagata cu privire la perfecta cunoastere. Iar in cele cunoscute si expuse de catre Tathagata nu e nici adevar nici neadevar, deci sunt numite invataturi ale lui Buddha, caci toate invataturile au fost predicate ca non-invataturi, deci sunt numite astfel. Ca si acel om cu trup voinic.” „Despre omul cu trup voinic, Tathagata a aratat ca sinele sau este non-sine, asadar este numit un om cu trup voinic.” „Iar daca un Bodhisattva spune , nu se cuvine sa fie numit Bodhisattva. Caci este oare ceva ce sa fie numit Bodhisattva?” „Nu e nimic care sa fie numit Bodhisattva, caci cele numite fiinte sunt de fapt non-fiinte, astfel ca au fost numite fiinte. Asadar Tathatagata a spus: Toate fintele sunt lipsite de sine, lipsite de fiinta, individualitate ori personalitate.” „Iar daca un Bodhisattva ar spune ar spune un neadevar, caci cele numite lumi fara de numar sunt non-lumi, deci sunt numite lumi fara de numar. Un Bodhisattva care crede ca toate lucrurile sunt lipsite de sine, are credinta; acela e numit un Bodhisattva de catre sfantul si desavarsit trezitul Tathagata.

18. „Ce crezi Subhuti, are Tathagata ochi trupesti, ochi celesti, ochi ai cunoasterii, ochii ai Legii, ochi ai iluminarii?” „Intr-adevar Bhagavat, Tathagata are ochi trupesti, ochi celesti, ochi ai cunoasterii, ochii ai Legii, ochi ai iluminarii?” „Si crezi ca firele de nisip din fluviul Gange fost-au numite de catre Tathagata fire de nisip?” „Da, au fost numt fire de nisip.” „Si daca ar fi atatea rauri Gange cate fire de nisip in fluviul Gange si atatea lumi cate fire de nisip in acestea, ar fi aceste lumi fara de numar?” „Intr-adevar ar fi fara de numar.” „Cate fiinte ar fi in aceste lumi, eu stiu sirurile gandurilor lor toate. Caci cele numite siruri de ganduri sunt non-siruri de ganduri, deci sunt numite siruri de ganduri. Caci un gand trecut nu exista Subhuti, un gand viitor nu exista, un gand prezent nu exista.”

19. „Judeca Subhuti, daca un nobil fiu ori fiica ar umple acest univers a milioane si milioane de lumi cu giuvaeruri de pret si le-ar oferi in dar iluminatilor Tathagata, cat de mare le-ar fi meritul?” „Intr-adevar mare le-ar fi meritul.” „Asa este, caci meritul este non-merit, deci este numit merit.”

20. „Si crezi ca un Tathagata poate fi recunoscut dupa infatisarea exterioara a trupului sau.” „Intr-adevar nu, caci ceea ce Bhagavat a numit infatisare exterioara a trupului e non-infatisare a trupului, deci e numita infatisare a trupului.” „Si ce crezi, Subhuti, poate fi un Tathagata cunoscut dupa anumite semne?” „Cu adevarat nu, Venerabile, un Tathagata nu poate fi cunoscut dupa semne, caci ceea ce Tathagata a numit semne cu adevarat sunt non-semne, fiind asadar numite semne.”

21. „Ce crezi Subhuti, poate un Tathagata gandi astfel: „Legea a fost predicata de catre mine”? „Nu nici un Tathagata nu poate gandi astfel.” „Adevarat graiesc, daca cineva ar spune ca Legea a fost impartasita de catre Tathagata ar rosti cun mare neadvar. Caci nu e nimic ce sa poata fi cunoscut sub numele invatatura a Legii.” Apoi venerabilul Subhuti vorbi astfel: „Profeteste Bhagavat, vor fi in viitor fiinte care auzind tocmai aceste cuvinte ale Legii, sa creada in ele.” „Acestea Subhuti, nu sunt nici fiinte nici non-fiinte, caci cele numite fiinte, sunt non-fiinte, asadar au fost numit fiinte.”

22. „Ce crezi Subhuti, exista ceva cunoscut de catre Tathagata sub forma perfectei cunoasteri?” „Nu Bhagavat, nu e nimic ce sa fi fost cunoscut de catre Tathagata sub forma perfectei cunoasteri.” „Asa este Subhuti, nici cel mai mic lucru nu e cunoscut ori perceput acolo; de aceea e numita perfecta cunoastere.”

23. „Si de asemenea totul e la fel acolo, nu nici o diferenta acolo si prin urmare se numeste perfecta cunoastere. Lipsita de sine, fiinta, individualitate ori personalitate, acea perfecta cunoastere este vesnic aceeasi si cunoscuta cu toate lucrurile bune. Caci lucrurile bune sunt non-lucruri, deci au fost numite lucruri bune.”

24. „Iar daca un nobil fiu ori fiica ar umple acest univers a milioane si milioane de lumi cu giuvaeruri de pret si le-ar oferi in dar iluminatilor Tathagata, iar un nobil fiu ori fiica ar lua o strofa de patru linii din Prajnaparamita Sutra, predicand-o altora si explicandu-le-o, taria acestei din urma actiuni ar produce o cantitate de merit ce nu suporta comparatie.”

25. „Ce crezi Subhuti, gandeste un Tathagata ca fiintele sunt eliberate de catre el insusi. Nu, deoarece nu e fiinta care sa fi fost eliberata de catre Tathagata, caci de-ar fi vreo fiinta eliberata de catre Tathagata, acesta ar crede in sine, fiinta, individ ori persoana. Iar ceea ce a fost numit credinta in sine este non-credinta. Acest lucru e invatat doar de copii si persoane ignorante. Insa cei numiti copii si persoane ignorante fiind lipsiti de existenta intrinseca, sunt numiti copii si persoane ignorante.

26. „Ce crezi, Subhuti, poate fi un Tathagata cunoscut dupa anumite semne?” „Cu adevarat nu, Venerabile, un Tathagata nu poate fi cunoscut dupa semne.” „Intr-adevar Subhuti, caci de-ar fi asa, un cakravartin ar fi deasemenea un Tathagata. Cei ce ma vad dupa forma si ma aud dupa vorba Sunt angajati in staruinte zadarnice si nu ma vad deloc. Un Buddha e cunoscut dupa Lege, caci cei ce sunt Buddha poseda corpul Legii (dharmakaya) Iar natura Legii nu poate fi cuprinsa cu mintea, nici facuta sa fie cuprinsa cu mintea.

27. „Judeca Subhuti, a fost perfecta cunoastere recunoscuta de Tathagata dupa semne particulare? Sigur ca nu, caci nimeni nu-ti va spune vreodata ca distrugerea si anihilarea unui lucru e proclamata de cei intrati pe Calea de Bodhisattva.”

28. „Iar daca un nobil fiu sau fiica ar umple cu cele sapte comori atatea lumi cate fire de nisip sunt in Gange, oferindu-le in dar deplin-trezitilor Tathagata, iar un Bodhisattva dobandeste persistenta in recunoasterea absentei naturii intrinseci si caracterului necreat al lucrurilor, meritul celui din urma este incomparabil si inestimabil. Insa nici urma de merit nu e revendicata de un Bodhisattva. Caci meritul fiind de fapt non-merit este numit merit.”

29. „Si oricine spune ca Tathagata merge, vine, se opreste ori se aseaza, acela nu intelege esenta predicii mele. Caci termenul Tathagata il indica pe cel ce nu pleaca nicaieri si nu vine de undeva, fiind astfel numit Tathagata.”

30. „Iar daca un nobil fiu ori fiica ar lua atatea lumi cate fire de nisip sunt in acest univers a milioane de milioane de lumi si printr-o nemasurata forta le-ar zdrobi la dimensiunile unor particule indivizibile de atomi, ar fi acestea numeroase?” „Intr-adevar aceste particule ar fi numeroase. Caci ceea ce Tathagata numeste particule indivizibile de atomi fiind non-particule sunt doar numite particule indivizibile de atomi. Iar universul a un milion de milioane de lumi e de asemenea lipsit de existenta inerenta, prin urmare e doar numit univers. Iar daca exista un univers al lumilor, ar trebui sa existe si credinta in substanta, insa credinta fiind de fapt non-credinta, e doar numita credinta.” „Credinta in substanta Subhuti e nementionabila si inexprimabila, caci nu e nici lucru, nici non-lucru.”

31. „Ce crezi Subhuti, daca un om ar sustine ca credinta in sine, fiinta, individualitate ori personalitate a fost predicata de catre Tathagata, ar grai acesta adevarul?” „Cu siguranta nu Bhagavat, caci ceea ce Tathagata a numit credinta in sine este non-credinta, fiind asadar numita credinta in sine.” „Astfel Subhuti sunt percepute, privite si vazute toate lucrurile de catre cel intrat pe Calea de Bodhisattva. Si in acest fel un om nu trebuie sa creada nici in ideea de lucru nici in cea de non-lucru, intrucat insasi ideea de lucru a fost proclamata de Tathagata ca fiind non-idee de lucru.”

32. „Iata Subhuti, daca un nobil Bodhisatva ar umple cu cele sapte comori lumile a nenumarate universuri, oferindu-le in dar deplin-trezitilor Tathagata, iar un nobil fiu ori fiica ar lua doar patru stante din aceasta Sutra, studiind-o, memorand-o, intelegand-o si explicandu-le-o altora, meritul celui din urma ar fi incomparabil mai mare. Caci toate lucrurile compuse sunt ca un vis, o umbra, ori un strop de roua sau licarirea unui fulger.” Acestea fiind spuse, Buddha intra in samadhi. Venerabilul Subhuti, calugari si calugarite, credinciosi laici si femei, Bodhisattva-si si intreaga adunare de zei, oameni si duhuri laudara predica Binecuvantatului. Aici se incheie Vajracchedika, slavita Prajnaparamita (Perfectiunea Intelepciunii).